Cine a inventat calculatorul si internetul pentru prima data?

1. Primul computer electromecanic programabil, Z1, a fost creat in 1936 de catre germanul Konrad Zuse, in camera de zi a casei parintilor. 
Acesta este considerat a fi primul calculator electromecanic, programabil binar. 

2. Primul calculator electric programabil, Colossus, a fost inventat de Tommy Flowers, in 1943 si a fost folosit de britanici in Cel De-al Doilea Razboi Mondial, pentru a decripta mesajele codate ale germanilor.

In 1953 IBM a lansat modelul de calculator electric numit 701, primul calculator care a fost produs in masa. In 1981, IBM a lansat computerul IBM PC, cu un procesor 8088, 16 KB de memorie ce putea fi extinsa pana la 256 KB. Sistemul de operare folosit: MS-DOS.

World Wide Web-ul este un fir puternic ce uneşte întreaga lume, unul care ne permite să răspândim informaţia ca niciodată până acum.

Avantajele pe care ni le oferă accesul la atât de multe informaţii sunt nenumărate şi, în ciuda faptului că nişte probleme au început să apară, locul Internetului în viaţa noastră de zi cu zi nu poate fi negat. 
Acum putem accesa Internetul de la propriul calculator de acasă, de la birou, de pe laptop sau telefon. În ciuda acestei strânse legături, mulţi oameni nu ştiu exact ce este Internetul şi cum funcţionează în fapt.
 Acest ghid explorează întrebările lor începând cu un scurt istoric.

Ca orice idee revoluţionară, Internetul a pornit de la câţiva oameni care au îndrăznit să-şi imagineze imposibilul. 1962 a fost anul în care Leonard Kleinrock (în imagine) de la MIT (Institutul Tehnologic Massachusetts) a publicat prima lucrare despre teoria comutaţiei de pachete, tehnologie ce permite transferul datelor sub forma pachetelor de informaţii.
 În acelaşi timp, J.C.R Licklider de la MIT a scris o serie de însemnări în care descria conceptul de „Reţea Galactică”,  reţea care ar fi permis oamenilor sa acceseze informaţia de oriunde.

În 1965, cercetătorul de la MIT, Lawrence G. Roberts, împreună cu Thomas Merrill au conectat calculatorul TX-2 din Massachusetts cu cel numit Q-32 din California printr-o linie telefonică de viteză redusă. Acest proiect finanţat de ARPA intenţiona să studieze o reţea cooperativă de calculatoare în sistemul „time-sharing”. A fost prima reţea de calculatoare aflate la distanţă mare creată vreodată şi i-a ajutat pe cercetători să observe că poate într-adevăr funcţiona, deşi le-a arătat cât de neadecvate erau liniile telefonice pentru transmiterea informaţiilor. În 1966, folosind cunoştinţele dobândite din experimentul anterior, Robert a îmbinat planurile pentru crearea „ARPANET”, care ulterior a devenit „Internetul” de astăzi.


Până în 1972, Ray Tomlinson a creat serviciul de email pentru ARPANET şi a început să folosească simbolul “@” pentru adresele de email.

În 1973 a fost creat un protocol numit FTP (File Transfer Protocol) cu scopul de a permite transferul fişierelor pe calculatoare gazdă (calculatoare conectate la o reţea) ca site-uri. Acesta este protocolul folosit astăzi pentru a încărca fişiere pe servere şi site-uri web.

Până în 1981, software-ul Listserv a permis schimbul mai eficient al informaţiilor, iar în anii 1980 a apărut primul furnizor privat de servicii Internet sau ISP (Internet Service Provider).

Internetul a început să fie folosit la un nivel mai înalt în anii 1990. A fost creat primul motor de căutare – Archie, la Universitatea McGill din Montreal. L-au urmat în 1991 WAIS şi Gopher.

Lycos a fost creat în 1993, iar Yahoo în 1994, dar marea schimbare a felului în care oamenii caută pe internet a avut loc în 1998, odată cu lansarea unui mic şi eficient motor de căutare numit Google.

Deşi dezvoltarea Internetului începând cu anii ‘90 nu poate fi pusă pe seama motorului Google, acesta reprezintă un moment decisiv în popularizarea web-ului. În scurt timp, „a căuta pe Google” avea să ajungă sinonim cu „a căuta pe net”. 

În timpul anilor ’90 companiile au făcut importante investiţii în domeniul Internetului, dar acestea au eşuat în anul 2000, continuând să scadă în 2001 şi 2002.  Ironia a fost faptul că în următorii ani Internetul s-a dovedit a fi extrem de profitabil şi, drept urmare, a devenit din nou un centru al investiţiilor. A ajuns să fie o parte atât de importantă în vieţile oamenilor, încât ameninţă existenţa companiilor care au refuzat să apară online.